Îmbrăcată în costume bărbăteşti sau în colorate fuste şi bluze tradiţional mexicane, cu sprâncene stufoase, aproape unite şi părul negru cu cărare pe mijloc, prins aproape mereu în coc – aşa o ţinem minte pe Frida Kahlo. O mai ştim în chip de căprioară rănită,  în ipostazele pe care le-a concretizat în picturile sale, o mai ştim ca opusul, contrastul fizic ale lui Diego Rivera, soţul său. Frumuseţea ei  înseamnă curaj. Poate, dacă mai multe femei ar înţelege asta, am avea mai puţine tristeţi, mai puţine xeroxuri, mai puţine reviste “pentru femei”.

Poze: feastingonart, fanpop, nineteen69, artblart