În primul ei videoclip, e o Lolita într-un pulover supradimensionat. Apoi, cântă piese scrise de Serge Gainsbourg şi face un cover după Walk on the Wild Side, a lui Lou Reed. Apoi, devine imaginea parfumului Coco by Chanel. Facem fast forward. Din 1998 e împreună cu Johnny Depp, cu care are doi copii, un băiat şi o fată. Pentru noi, Vanessa Paradis a rămas copil, şi poate asta e ceea ce o face beauty icon, în afara evidentului păr lung, ondulat, a strungăreţei fatidice şi a fragilităţii aparente.
Nu neapărat cea mai frumoasă. Nu neapărat cea mai feminină. Nu neapărat cea mai plăcută. Francoise Hardy cânta despre iubirea (lipsă), între timp, Bob Dylan scria despre ea, într-o poezie care a apărut pe coperta albumului “Some other kinds of songs”, din 1964.
Fata care primise o chitară cadou pentru că luase bacul era Francoise Hardy, cea cu păr lung şi drept, cea cu breton, cea cu pomeţi şi cu privire de piatră, cea elegantă, cea ciudată.
În tricouri tăiate, rochii scurte, bocanci şi bentiţe neon, cu părul decolorat, machiaj puternic şi pomeţi inconfundabili, solista trupei Blondie e chintesenţa new wave-ului – nepretenţioasă, punk, mix and match. Clientă fidelă a Studio 54 şi prietenă cu Andy Warhol, Debbie Harry a avut şansa (sau neşansa) de a cânta într-o perioadă în care videoclipurile deveneau din ce în ce mai mult “normale”, deci, de a ajunge cunoscută, adorată şi imitabilă.
Îmbrăcată în costume bărbăteşti sau în colorate fuste şi bluze tradiţional mexicane, cu sprâncene stufoase, aproape unite şi părul negru cu cărare pe mijloc, prins aproape mereu în coc – aşa o ţinem minte pe Frida Kahlo. O mai ştim în chip de căprioară rănită, în ipostazele pe care le-a concretizat în picturile sale, o mai ştim ca opusul, contrastul fizic ale lui Diego Rivera, soţul său. Frumuseţea ei înseamnă curaj. Poate, dacă mai multe femei ar înţelege asta, am avea mai puţine tristeţi, mai puţine xeroxuri, mai puţine reviste “pentru femei”.
Poze: feastingonart, fanpop, nineteen69, artblart
Jean Seberg, faimoasă pentru rolurile nouvelle vague, era, de fapt, din Iowa. Primul rol – Jean D’Arc, la 17 ani. Bonjour Tristesse, A Bout de Souffle, Lilith, ce-ar fi fost fără Jean Seberg? Mother of the pixie cut, we salute you!
